Regulament pe scurt

 Qazaq Kuresi

Regulile competiționale ale kureșului kazah

 

“Qazaq kuresi” este sportul național kazah, fiind unul dintre cele mai vechi sporturi. Această manifestare unică este foarte populară în Kazahstanul modern, iar competițiile de qazaq kuresi se organizează cu ocazia sărbătorilor și a festivităților.

Luptele, şi printre ele cele tradiţionale turco-tătare, sunt printre primele manifestări sportive de la facerea lumii şi au fost păstrate cu mici variaţii pȃnă în zilele noastre.

Peste tot în lume lupta turco-tătară se numeşte kureş, iar acest cuvȃnt este menţionat în scrierile turco-tătare descoperite în Valea Orhon (Mongolia de azi) şi scrierile de la Enisei (fluviul ce izvorăşte din Mongolia şi Tuva, apoi se varsă în Marea Kara parte a Oceanului Arctic) unde  rădăcina termenului este cuvȃntul “kur” care înseamnă “puternic”, “voinic”, “curajos”, “nezdruncinat”, “statornic”, “ferm” şi cuvȃntul “eş” care înseamnă “prieten”, “egal”, “luptă dreaptă”, astfel că putem spune că se înţelege “luptă dreaptă între viteji”.

A fost inclusă în programul concursurilor  republicane din 1938, iar UNESCO a luat act de influența pe care o are asupra consolidării relațiilor dintre comunități pe baza principiilor de toleranță, bunăvoință  și solidaritate, adăugȃnd  qazaq kuresi în anul 2016 pe lista  “Patrimoniului cultural intangibil al umanităţii”.

 Azi, există două federaţii internaţionale care promovează kureşul kazakh: "International Federation of Qazaq Kuresi (kazakh kures)" (IQKF) condusă de domnul preşedinte Kanat Bozumbayev şi World Federation of Kazakh Kuresi (WFKK).

I. Reglementări generale.

Kureşul kazah este un stil în care ținuta luptătorilor este formată din jachete speciale cu o centură din țesătură. Orice priză deasupra centurii sau dedesuptul ei este permisă. Scopul luptei este de a   arunca adversarul pe spate.

Kureşul kazah - este o luptă care se duce numai în picioare, unde priza pe picior este interzisă şi care nu se mai continuă la sol. Ca procedee sportivii au o paletă foarte largă de combinaţii şi există multe tehnici. În acest stil se pot face procedee pornind de la priza liberă din orice loc al jachetei, de pe centură, din braţe, orice tip de cȃrlig, barare sau măturare, aruncări cu şoldul, cu umărul, pe spate sau peste piept.

II. Tipuri de tehnici

Aruncările prin cădere și aruncările din picioare au același sistem de punctare.

v  Proiectarea adversarului pe „un genunchi”, „ambii genunchi”, „genunchi şi mȃini” sau „pe burtă”

Arbitrul judecă astfel de situaţii prin întinderea brațului înainte la nivelul umărului pronunțând simultan expresia «buk». Această expresie cu înţelesul de „îndoit” este înregistrat ca "B" în foaia de scor a meciului, dar nu este înregistrat ca punct. În cazul în care luptătorii termină la egalitate, cu același număr de puncte, judecătorii decid câștigătorul după evaluarea numărului de "buk-uri".

v  Aruncarea unui adversar pe fese, pe șold stânga / dreapta, sau pe centură

Arbitrul judecă astfel de situaţii prin întinderea brațului înainte  la nivelul umărului cu pumnul strȃns în jos pronunțȃnd în același timp expresia «geambaş» cu înţelesul de „într-o parte, pe o parte” , şi este înscris în foaia de scor a meciului ca "G". Această tehnică este înregistrată cu un punct. De două ori "geambaş" este egal cu "geartîlai genîş", ceea ce înseamnă jumătate de victorie. De două ori «geambaş» + «geartîlai genîş» este considerată victorie cu o superioritate decisivă.

De patru ori «geambaş» este considerat a fi o victorie cu o superioritate decisivă.

v  Aruncarea unui adversar pe o parte sau pe un umăr sau intrarea în „pod” pentru a evita înfrȃngerea

Tehnicile sunt echivalente cu «geartîlai genîş» (jumătate de victorie) care este înregistrată ca "G-G" în foaia de scor a meciului. Arbitrul judecă aceste tehnici întinzându-și brațul drept în față, cu palma deschisă şi degetul mare sus apoi întorcându-și mâna spre margine, pronunțând « geartîlai genîş » (jumătate victorie). Această tehnică este adăugată scorului pe tabelă. În cazul în care un luptător îşi proiectează adversarul său de două ori astfel încȃt arbitrul să puncteze de fiecare dată cu  « geartîlai genîş » el va câștiga victoria cu o superioritate decisivă.

v  Aruncarea unui adversar pe spate sau pe ambii umeri

Arbitrul judecă astfel de tehnici prin punerea brațului deasupra capului cu palma întoarsă Continuă și simultan să strige "taze genîş", ceea ce înseamnă victorie completă și este înregistrată ca «T-G» în foaia de scor a meciului.

Prudența=”Eskertu” este înregistrată în foaia de scor a meciului cu «E» și este echivalentul unui «geambaş» , şi se poate acorda într-un meci  de maxim patru ori.

Se sancţionează cu precauție următoarele acte: priza mȃnecii interioare, blocarea unui picior prin procedeul cȃrlig înfăşurat, îmbrȃncelile pentru a scoate din suprafaţa de luptă a adversarului fără procedeu, executarea unui procedeu din genunchi, fixarea degetelor mâinii şi răsucirea lor spre spate, lovirea cu capul, lovirea cu piciorul fără priză şi fără a face un procedeu,  pasivitatea, priza sub centură, priza pe picior.

 

III. Note

Dacă cei doi luptători ajung la finalul timpului regulamentar (5 minute sau alt nr. de minute în funcţie de organizatori) cu același număr de puncte şi departajarea lor este imposibilă se vor acorda prelungiri = beldesu,  care vor dura trei minute.

Aruncarea prin cădere este permisă în timpul "beldesu".

În timpul acestei lupte este considerat victorios cel care reuşeşte să-şi ducă adversarul la sol indiferent de partea cu care atinge (solul), în afară de tălpile lui, dar lupta porneşte din priză fixă cu ambele mȃini pe centură.